Karma.

” Nu sunt foarte sigura de ceea ce simt. La inceput a fost surpriza. Surpriza auzirii numelui, pronuntat cu asa entuziasm ca ar trebui chiar sa ii multumesc acelei persoane. Apoi realizare. Constatarea realitatii si faptul ca nu mai puteam schimba cu nimic acum. Dezamagire, o profunda dezamagire pe care o simteam adanc, foarte adanc, acaparandu-ma. Deznadejdea in propriul viitor si ceea ce va urma, nefiind nici acum sigura de propriile forte. O mica urma de tristete pe masura ce un mic sentiment de neimplinire imi umplea sufletul.
Neputinta de a mai schimba ceva. “

O mica cuta ii apare pe frunte, pe masura ce scrie.  Si parca o rugaminte tacuta e gravata profund in incruntarea ei dura si in inclinarea usoara a sprancenelor. E neajutorata, dar realizeaza incet, incet ca asa a fost sa fie. Indura  si trece mai departe, sperand ca totut se va aseza cum trebuie ? Da, ea asa a procedat mereu.